Aspecte legale

Ordonanta privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta;Legea nr. 121 din 4 mai 2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 365/2002 privind comertul electronic.

 

Ordonanta privind protectia consumatorilor la incheierea  si executarea contractelor la distanta

Textul Ordonantei Guvernului 130/2002 cu modificarile aduse prin Legea 51/2003
  

CAPITOLUL I
    Dispozitii generale

    Art. 1. - Prezenta ordonanta reglementeaza conditiile incheierii si executarii contractelor comerciale la distanta intre comerciantii care furnizeaza produse sau servicii si consumatori

    Art. 2. - (1) In sensul prezentei ordonante, urmatorii termeni se definesc astfel:
    a) contract la distanta - contractul de furnizare de produse sau servicii incheiat intre un comerciant si un consumator, in cadrul unui sistem de vanzare organizat de catre comerciant, care utilizeaza in mod exclusiv, inainte si la incheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicatie la distanta;
    b) consumator - orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care cumpara, dobandesc, utilizeaza sau consuma produse ori servicii in afara activitatii lor profesionale;
    c) comerciant - persoana fizica sau juridica autorizata sa desfasoare activitate de comercializare a produselor sau serviciilor de piata in cadrul activitatii sale;
    d) tehnica de comunicatie la distanta - orice mijloc ce poate fi utilizat pentru incheierea unui contract intre comerciant si consumator si care nu necesita prezenta fizica simultana a celor doua parti;
    e) operator de comunicatie - orice persoana fizica sau juridica a carei activitate profesionala consta in a pune la dispozitie comerciantului una sau mai multe tehnici de comunicatie la distanta.

    (2) Tehnicile de comunicatie la distanta sunt prevazute in anexa nr. 1 care face parte integranta din prezenta ordonanta.

    Art. 3. - (1) Inainte de incheierea contractului la distanta comerciantul trebuie sa informeze consumatorul in timp util, corect si complet asupra urmatoarelor elemente:
    a) identitatea comerciantului si, in cazul contractelor care prevad plata anticipata, adresa si modalitatile de contactare a acestuia, telefon/fax, e-mail si codul unic de inregistrare;
    b) caracteristicile esentiale ale produsului sau serviciului;
    c) pretul de vanzare cu amanuntul al produsului sau tariful serviciului si taxele aplicabile;
    d) cheltuielile de livrare, daca este cazul;
    e) modalitatile de plata, de livrare sau de prestare;
    f) dreptul de denuntare unilaterala a contractului, cu exceptia cazurilor prevazute in prezenta ordonanta;
    g) costul utilizarii tehnicii de comunicatie la distanta, in cazul in care acesta este calculat altfel decat conform tarifului de baza;
    h) perioada de valabilitate a ofertei sau a pretului;
    i) durata minima a contractului, in cazul contractelor care prevad furnizarea curenta sau periodica a unui produs sau serviciu;
    j) termenul limita de executare a obligatiilor rezultand din contract

    (2) Informatiile prevazute la alin. (1), al caror scop comercial trebuie sa rezulte fara echivoc, vor fi comunicate in mod clar, usor de inteles de catre consumator, prin orice mijloc adaptat tehnicii de comunicatie la distanta utilizate, tinandu-se seama de principiile de buna practica comerciala in tranzactii si de principiile care guverneaza protectia minorilor si a altor persoane lipsite de capacitate de exercitiu, precum si de principiile referitoare la bunele moravuri.

    (3) In cazul comunicarilor telefonice, la inceputul oricarei conversatii cu consumatorul comerciantul are obligatia de a-si declina identitatea, precum si de a indica in mod explicit scopul comercial al apelului.

    Art. 4. - (1) Comerciantul trebuie sa transmita consumatorului, in scris sau pe un alt suport de informatii durabil, la dispozitia sau accesibil acestuia, in timp util, in perioada executarii contractului, urmatoarele:
    a) confirmarea informatiilor mentionate la art. 3 alin. (1), daca acestea nu au fost transmise, in conditiile prevazute la alin. (1), inainte de incheierea contractului;
    b) conditiile si modalitatile de exercitare a dreptului de denuntare unilaterala, pentru cazurile prevazute in prezenta ordonanta, sub forma clauzei urmatoare: "Consumatorul are dreptul sa notifice in scris comerciantului ca renunta la cumparare, fara penalitati si fara invocarea unui motiv, in termen de 10 zile lucratoare de la primirea produsului sau, in cazul prestarilor de servicii, de la incheierea contractului", redactata cu caractere ingrosate. In cazul omiterii acestei clauze, produsul sau serviciul este considerat livrat fara cerere de comanda din partea consumatorului, conform prevederilor art. 14;
    c) sediul, numarul de telefon/fax, precum si adresa de e-mail ale comerciantului, la care consumatorul poate sa-si prezinte reclamatiile;
    d) informatiile privind service-ul postvanzare si garantiile oferite;
    e) conditiile de denuntare unilaterala a contractului, atunci cand acesta are o durata nedeterminata sau o durata mai mare de un an.

    (2) Dispozitiile prevazute la alin. (1) lit. a), b), d) si e) nu se aplica in cazul serviciilor a caror executie este realizata cu ajutorul unei tehnici de comunicatie la distanta, daca aceste servicii sunt furnizate o singura data si facturarea lor este efectuata de operatorul de comunicatie.

    Art. 5. - - Daca partile nu au convenit altfel, momentul incheierii contractului la distanta il constituie momentul primirii mesajului de confirmare de catre consumator, referitor la comanda sa.

    Art. 6. - Dispozitiile prezentei ordonante nu se aplica:
    a) contractelor privind serviciile financiare prezentate in anexa nr. 2 care face parte integranta din prezenta ordonanta;
    b) contractelor incheiate prin intermediul distribuitoarelor automate sau in localurile comerciale automatizate;
    c) contractelor incheiate cu operatorii de telecomunicatii in scopul utilizarii telefoanelor publice;
    d) contractelor incheiate pentru construirea si vanzarea de bunuri imobiliare sau care se refera la alte drepturi privind bunuri imobiliare, cu exceptia contractelor de inchiriere;
    e) contractelor incheiate in cadrul vanzarilor la licitatie;
    f) in cazul comertului electronic.

    CAPITOLUL II
    Dreptul de denuntare unilaterala a contractului

    Art. 7. - (1) Consumatorul are dreptul de a denunta unilateral contractul la distanta, in termen de 10 zile lucratoare, fara penalitati si fara invocarea vreunui motiv. Singurele costuri care pot cadea in sarcina consumatorului sunt cheltuielile directe de returnare a produselor. Termenul de 10 zile prevazut pentru exercitarea acestui drept incepe sa curga:
    a) pentru produse, de la data primirii lor de catre consumator, daca au fost indeplinite prevederile art. 4;
    b) pentru servicii, din ziua incheierii contractului sau dupa incheierea contractului, din ziua in care obligatiile prevazute la art. 4 au fost indeplinite, cu conditia ca intarzierea sa nu depaseasca 90 de zile.

    (2) In cazul in care comerciantul a omis sa transmita consumatorului informatiile prevazute la art. 4, termenul pentru denuntarea unilaterala a contractului este de 90 de zile si incepe sa curga:
    a) pentru produse, de la data primirii lor de catre consumator;
    b) pentru servicii, de la data incheierii contractului.

    (3) Daca in perioada celor 90 de zile informatiile prevazute la art. 4 sunt furnizate consumatorului, termenul de 10 zile lucratoare pentru denuntarea unilaterala a contractului incepe sa curga din acel moment.

    Art. 8. - In cazul exercitarii dreptului de denuntare unilaterala a contractului de catre consumator in conditiile art. 7, comerciantul are obligatia sa ramburseze sumele platite de consumator fara a-i solicita acestuia cheltuielile aferente rambursarii sumelor. Rambursarea sumelor se va face in cel mult 30 de zile de la data denuntarii contractului de catre consumator.

    Art. 9. - In cazul in care, pentru produsul sau serviciul ce face obiectul contractului la distanta, comerciantul crediteaza consumatorul, direct sau in baza unui acord incheiat de comerciant cu un tert, o data cu denuntarea unilaterala a contractului la distanta inceteaza de drept si contractul de acordare a creditului, fara penalitati pentru consumator.

    Art. 10. - Consumatorul nu poate denunta unilateral urmatoarele tipuri de contracte, cu exceptia cazurilor in care partile
    au convenit altfel:
    a) contracte de furnizare de servicii a caror executie a inceput, cu acordul consumatorului, inaintea expirarii termenului de 10 zile lucratoare prevazut la art. 7 alin. (1);
    b) contracte de furnizare de produse sau servicii al caror pret depinde de fluctuatiile cursurilor pietei financiare care nu pot fi controlate de comerciant;
    c) contracte de furnizare a unor produse executate dupa specificatiile consumatorului sau a unor produse distinct personalizate, precum si a acelora care, prin natura lor, nu pot fi returnate sau care se pot degrada ori deteriora rapid;
    d) contracte de furnizare a inregistrarilor audio, video sau a programelor informatice, in cazul in care au fost desigilate de catre consumator;
    e) contracte de furnizare a ziarelor, periodicelor, jurnalelor-magazin;
    f) contracte de servicii de pariuri sau loterii.

    CAPITOLUL III
    Executarea contractului la distanta

    Art. 11. - (1) Comerciantul trebuie sa isi indeplineasca obligatiile contractuale in termen de cel mult 30 de zile de la data la care consumatorul a transmis comanda, cu exceptia cazului in care partile au convenit altfel.

    (2) Comerciantul, in cazul in care nu poate executa contractul din cauza ca produsul sau serviciul nu este disponibil, trebuie sa informeze consumatorul despre aceasta indisponibilitate, iar sumele pe care acesta le-a varsat ca plata trebuie rambursate de comerciant in termen de maximum 30 de zile.

    (3) Comerciantul poate livra consumatorului un produs sau serviciu de o calitate si la un pret echivalente cu cele solicitate numai daca acest lucru a fost prevazut inainte de incheierea contractului si/sau in contract, astfel incat consumatorul sa fie informat in mod clar despre aceasta posibilitate. In caz contrar furnizarea unor produse sau servicii similare celor solicitate va fi asimilata cu livrarea fara comanda, astfel cum se prevede la art. 14. Cheltuielile de returnare a produselor, in situatia exercitarii dreptului de denuntare unilaterala a contractului, sunt in acest caz in sarcina comerciantului, element asupra caruia consumatorul trebuie sa fie informat."

    Art. 12. - Dispozitiile art. 3-4, ale art. 7-10 si ale art. 11 alin. (1) nu se aplica contractelor privind:
    a) vanzarea de produse alimentare, de bauturi sau de produse de uz curent utilizate in gospodarie, livrate cu regularitate de catre comerciant la domiciliul, resedinta sau la locul de munca al consumatorului;
    b) furnizarea de servicii de cazare, de transport, de furnizare de preparate culinare, de agrement, atunci cand comerciantul se angajeaza prin contractul incheiat sa efectueze aceste prestatii la o data precisa sau intr-o perioada specificata; in mod exceptional, in cazul activitatilor de agrement organizate in aer liber, comerciantul isi poate rezerva dreptul de a nu respecta prevederile art. 11 alin. (2), in circumstante specifice.

    Art. 13. - Art. 13. - In cazul in care cartea de credit a unui consumator se dovedeste ca a fost utilizata in mod fraudulos pentru achitarea pretului unui contract la distanta, sumele varsate ca plata vor fi recreditate sau restituite consumatorului potrivit reglementarilor specifice acestor sisteme de plata.

    Art. 14. - Este interzisa livrarea de produse sau prestarea de servicii fara o comanda prealabila din partea consumatorului, daca aceasta livrare implica solicitarea efectuarii unei plati. In cazul livrarilor pentru care nu exista o comanda prealabila, consumatorul este exonerat de orice contraprestatie, lipsa raspunsului neavand valoare de consimtamant.

    CAPITOLUL IV
    Limitari privind utilizarea anumitor tehnici de comunicatie la distanta

    Art. 15. - Urmatoarele tehnici de comunicatie la distanta necesita acordul prealabil al consumatorului:
    a) sistem automatizat de apel fara interventie umana (automat de apel);
    b) telecopiator (fax)
    c) adresa de posta electronica (e-mail)

    Art. 16. - Utilizarea altor tehnici de comunicatie individuala la distanta in afara celor prevazute la art. 15 nu este permisa daca exista un refuz manifestat de consumator.

    CAPITOLUL V
    Sanctiuni

   Art. 17. - Constituie contraventie, daca nu a fost savarsita in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa constituie infractiune, incalcarea prevederilor art. 8 si 11, referitoare la nerespectarea termenelor de rambursare, precum si ale art. 14 si se sanctioneaza cu amenda de la
10.000.000 lei la 40.000.000 lei.

   Art. 17^1 - Constituie contraventie incalcarea prevederilor art. 16 si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei.

   Art. 18. - Sanctiunile prevazute la art. 17 si 17^1 vor fi aplicate si persoanelor juridice.

   Art. 19. - Limitele minime si maxime ale amenzilor prevazute la art. 17 si 17^1 vor fi actualizate prin hotarare a Guvernului, in functie de indicele de inflatie.

   Art. 20. - Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 17 si 17^1 se fac la sesizarea consumatorilor sau din oficiu de catre reprezentantii imputerniciti ai Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.

   Art. 21. - Contraventiilor prevazute la art. 17 si 17^1 le sunt aplicabile prevederile Ordonantei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare, cu exceptia art. 28 si 29.

   Art. 22. - Prevederile privind comercializarea produselor si a serviciilor in conditiile prezentei ordonante se completeaza cu dispozitiile legale privind protectia consumatorilor, in masura in care nu contravin reglementarilor din prezenta ordonanta.

   Art. 23. - In caz de litigiu sarcina dovedirii obligatiilor prevazute la art. 4, a respectarii termenelor si a existentei acordului consumatorului, prevazute la art. 5, art. 11 alin. (1) si art. 15, revine comerciantului. Instanta competenta este cea de la domiciliul consumatorului.

   Art. 23^1. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integranta din prezenta ordonanta si vor fi actualizate prin hotarare a Guvernului

   Art. 24. - Prezenta ordonanta intra in vigoare la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si se pune in aplicare la 30 de zile de la data publicarii ei.
 
    ANEXA 1

    Lista cuprinzand tehnicile de comunicatie la distanta
    a) imprimat neadresat;
    b) imprimat adresat;
    c) scrisoare tipizata;
    d) publicitate tiparita cu bon de comanda;
    e) catalog;
    f) telefon cu interventie umana;
    g) telefon fara interventie umana (automat de apel, audiotext);
    h) radio;
    i) videofon (telefon cu imagine);
    j) videotext (microordinator, ecran Tv cu tastatura sau ecran tactil);
    k) posta electronica (e-mail);
    l) telecopiator (fax);
    m) televiziune (teleshopping).

   

 ANEXA 2
Serviciile financiare exceptate de la aplicarea prevederilor ordonantei

a) Serviciile de investitii, precum si cele cuprinse in activitati privind recunoasterea reciproca, asa cum sunt prevazute in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 525/2002, cu modificarile ulterioare

b) Operatiuni de asigurare si reasigurare, asa cum sunt prevazute de Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile ulterioare, si de Normele nr. 3/2001 privind clasele de asigurari care pot fi practicate de societatile de asigurare, puse in aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 3/2001

c) Servicii bancare

d) Operatiuni futures si options.

Lege nr. 365 din 7 iunie 2002 privind comerţul electronic
 
 
Legea 365/2002 a fost modificata prin
Legea nr. 121 din 4 mai 2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 365/2002 privind comertul electronic
 
Vezi textul actualizat al legii comertului electronic.
 
CAPITOLUL I: Dispoziţii generale
Art. 1: Definiţii
În înţelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:
1. serviciu al societăţii informaţionale - orice activitate de prestări de servicii sau care presupune constituirea, modificarea, transferul ori stingerea unui drept real asupra unui bun corporal sau necorporal, activitate efectuată prin mijloace electronice, ce prezintă următoarele caracteristici:
a) este efectuată în considerarea unui folos patrimonial, procurat ofertantului în mod obişnuit de către destinatar;
b) nu este necesar ca ofertantul şi destinatarul să fie fizic prezenţi simultan în acelaşi loc;
c) este efectuată prin transmiterea informaţiei la cererea individuală a destinatarului;
2. mijloace electronice - echipamente electronice şi reţele de cablu, fibră optică, radio, satelit şi altele asemenea, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea informaţiei;
3. furnizor de servicii - orice persoană fizică sau juridică ce pune la dispoziţie unui număr determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu al societăţii informaţionale;
4. furnizor de servicii stabilit într-un stat - un furnizor de servicii având un sediu stabil pe teritoriul unui stat şi care desfăşoară efectiv o activitate economică utilizând acel sediu stabil pe teritoriul unui stat, pentru o perioadă nedeterminată; stabilirea unui furnizor de servicii într-un stat nu este determinată în mod necesar de locul în care sunt amplasate mijloacele tehnice şi tehnologice necesare furnizării serviciului;
5. domeniu - o zonă dintr-un sistem informatic, deţinută ca atare de o persoană fizică sau juridică ori de un grup de persoane fizice sau juridice în scopul prelucrării, stocării ori transferului de date;
6. destinatar al serviciului sau destinatar - orice persoană fizică sau juridică ce utilizează, în scopuri comerciale, profesionale sau de altă natură, un serviciu al societăţii informaţionale, în special în scopul căutării de informaţii sau al furnizării accesului la acestea;
7. consumator - orice persoană fizică ce acţionează în alte scopuri decât cele ale activităţii sale comerciale sau profesionale;
8. comunicare comercială - orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant ori membru al unei profesii liberale; nu constituie prin ele însele comunicări comerciale următoarele: informaţii permiţând accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, în special un nume de domeniu sau o adresă de poştă electronică, comunicări legate de produsele, serviciile, imaginea, numele ori mărcile unei persoane fizice sau juridice, efectuate de un terţ independent faţă de persoana în cauză, mai ales atunci când sunt realizate cu titlu gratuit;
9. legislaţie coordonată - prevederile în vigoare ale legilor naţionale, aplicabile activităţilor ce fac obiectul serviciilor societăţii informaţionale sau furnizorilor de servicii în privinţa:
a) condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii în vederea începerii acestor activităţi, precum sunt cele legate de eventualele calificări, autorizaţii sau notificări necesare;
b) condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii pentru desfăşurarea acestor activităţi, precum sunt cele care privesc conduita acestora, calitatea sau conţinutul serviciilor oferite, inclusiv în materie de publicitate şi încheiere a contractelor, sau cele care privesc răspunderea furnizorilor;
10. instrument de plată electronică - un instrument care permite titularului său să efectueze următoarele tipuri de operaţiuni:
a) transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate de către instituţii financiare;
b) retrageri de numerar, precum şi încărcarea şi descărcarea unui instrument de monedă electronică;
11. instrument de plată cu acces la distanţă - instrument de plată electronică prin intermediul căruia titularul său poate să îşi acceseze fondurile deţinute într-un cont la o instituţie financiară şi să autorizeze efectuarea unei plăţi, utilizând un cod personal de identificare sau un alt mijloc de identificare similar;
12. instrument de monedă electronică - instrument de plată electronică reîncărcabil, altul decât instrumentul de plată cu acces la distanţă, pe care unităţile de valoare sunt stocate electronic şi care permite titularului său să efectueze tipurile de operaţiuni menţionate la pct. 10;
13. titular - persoană care deţine un instrument de plată electronică pe baza unui contract încheiat cu un emitent, în condiţiile prevăzute de lege;
14. date de identificare - orice informaţii care pot permite sau facilita efectuarea tipurilor de operaţiuni menţionate la pct. 10, precum un cod de identificare, numele sau denumirea, domiciliul ori sediul, numărul de telefon, fax, adresa de poştă electronică, numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, codul de înregistrare fiscală, codul numeric personal şi altele asemenea.
Art. 2: Scop şi domeniu de aplicare
(1) Prezenta lege are ca scop stabilirea condiţiilor de furnizare a serviciilor societăţii informaţionale, precum şi prevederea ca infracţiuni a unor fapte săvârşite în legătură cu securitatea domeniilor utilizate în comerţul electronic, emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică şi cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operaţiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil liberei circulaţii şi dezvoltării în condiţii de securitate a acestor servicii.
(2) Nu constituie servicii ale societăţii informaţionale, în sensul prezentei legi, activităţile care nu întrunesc elementele definiţiei prevăzute la art. 1 pct. 1, în special următoarele:
a) oferta de servicii care necesită prezenţa fizică a furnizorului şi a destinatarului, chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;
b) oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale de către destinatar, chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;
c) oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentată destinatarului prin transmiterea informaţiei la cererea individuală a acestuia şi care este destinată recepţiei simultane de către un număr nelimitat de persoane (punct-multipunct);
d) activităţi care se efectuează prin intermediul serviciilor de telefonie vocală, telefax, telex, servicii de radiodifuziune şi televiziune, inclusiv serviciile de teletext;
e) serviciile de telefonie vocală, telefax sau telex;
f) schimbul de informaţii prin poşta electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente, între persoane care acţionează în scopuri străine activităţii lor comerciale sau profesionale;
g) relaţia contractuală dintre un angajat şi angajatorul său.
(3) Prezenta lege nu se aplică următoarelor activităţi:
a) activitatea notarilor publici, în măsura în care aceasta presupune o participare directă şi specifică la exercitarea prerogativelor autorităţii publice;
b) activităţile de reprezentare juridică în faţa organelor de jurisdicţie şi de urmărire penală;
c) jocurile de noroc cu câştiguri în bani, loteriile şi pariurile.
(4) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu:
a) dispoziţiile legale fiscale;
b) dispoziţiile legale care reglementează protecţia persoanelor în privinţa prelucrării datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, precum şi cele care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor;
c) prevederile legale în materie de concurenţă.
(5) În măsura în care nu conţine dispoziţii derogatorii, prezenta lege se completează cu dispoziţiile legale privind încheierea, validitatea şi efectele actelor juridice, cu celelalte prevederi legale care au ca scop protecţia consumatorilor şi a sănătăţii publice, precum şi cu dispoziţiile legale privitoare la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.
Art. 3: Aplicarea legii române în cazul serviciilor societăţii informaţionale
(1) Prezenta lege se aplică furnizorilor de servicii stabiliţi în România şi serviciilor oferite de aceştia.
(2) De la data intrării în vigoare a prezentei legi serviciile societăţii informaţionale sunt supuse:
a) exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor române care fac parte din legislaţia coordonată, în cazul în care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliţi în România;
b) exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor statului în cauză care fac parte din legislaţia coordonată, în cazul în care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliţi într-un stat membru al Uniunii Europene.
(3) Libera circulaţie a serviciilor societăţii informaţionale oferite de un furnizor stabilit într-un stat membru al Uniunii Europene nu poate fi restrânsă în România prin aplicarea unor prevederi legale care fac parte din legislaţia coordonată.
(4) Alin. (2) şi (3) nu se aplică în următoarele domenii:
a) dreptul de proprietate intelectuală şi dreptul de proprietate industrială;
b) emisiunea de monedă electronică, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
c) publicitatea pentru organisme de investiţii colective în valori mobiliare;
d) activităţile de asigurare, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
e) libertatea părţilor de a alege legea aplicabilă contractului, când părţile au acest drept;
f) obligaţii rezultate din contractele încheiate cu consumatorii;
g) cerinţele de formă prevăzute pentru validitatea actelor juridice prin care se creează, se modifică, se sting sau se transmit drepturi reale asupra unor bunuri imobile situate pe teritoriul României;
h) cerinţele aplicabile bunurilor ca atare şi livrării acestora;
i) cerinţele aplicabile serviciilor care nu sunt prestate prin mijloace electronice.
(5) Autorităţile publice pot lua măsuri derogatorii de la prevederile alin. (3) numai în următoarele condiţii:
a) măsura este necesară pentru motive de ordine publică, desfăşurarea instrucţiei penale, protecţia minorilor, lupta împotriva oricărei forme de incitare la ură din raţiune de rasă, sex, religie sau naţionalitate, atingeri aduse demnităţii umane, protecţia sănătăţii publice, apărarea şi siguranţa naţională, protecţia consumatorilor, inclusiv a investitorilor;
b) măsura vizează un serviciu al societăţii informaţionale care aduce atingere uneia dintre valorile enumerate la lit. a) sau prezintă un risc serios şi grav la adresa acestor valori;
c) măsura este proporţională cu scopul urmărit;
d) sunt respectate procedurile de colaborare, consultare sau informare prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
CAPITOLUL II: Furnizarea serviciilor societăţii informaţionale
Art. 4: Principiile furnizării serviciilor societăţii informaţionale
(1) Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către persoanele fizice sau juridice nu este supusă nici unei autorizări prealabile şi se desfăşoară în concordanţă cu principiile concurenţei libere şi loiale, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dispoziţiilor legale care impun autorizarea prealabilă în vederea desfăşurării unor activităţi de către persoanele fizice sau juridice, dacă dispoziţiile în cauză nu vizează în mod expres şi exclusiv serviciile societăţii informaţionale sau furnizorii de servicii, în înţelesul prezentei legi.
(3) Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către furnizorii de servicii stabiliţi în statele membre ale Uniunii Europene se face în condiţiile prevăzute în Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte.
(4) Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către furnizorii de servicii stabiliţi în alte state se face în condiţiile acordurilor bilaterale încheiate cu statele respective, la care România este parte.
Art. 5: Informaţii generale
(1) Furnizorul de servicii are obligaţia de a pune la dispoziţie destinatarilor şi autorităţilor publice mijloace care să permită accesul facil, direct, permanent şi gratuit cel puţin la următoarele informaţii:
a) numele sau denumirea furnizorului de servicii;
b) domiciliul sau sediul furnizorului de servicii;
c) numerele de telefon, fax, adresa de poştă electronică şi orice alte date necesare contactării furnizorului de servicii în mod direct şi efectiv;
d) numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, în cazul în care furnizorul de servicii este înscris în registrul comerţului sau în alt registru public similar;
e) codul de înregistrare fiscală;
f) datele de identificare ale autorităţii competente, în cazul în care activitatea furnizorului de servicii este supusă unui regim de autorizare;
g) titlul profesional şi statul în care a fost acordat, corpul profesional sau orice alt organism similar din care face parte, indicarea reglementărilor aplicabile profesiei respective în statul în care furnizorul de servicii este stabilit, precum şi a mijloacelor de acces la acestea, în cazul în care furnizorul de servicii este membru al unei profesii liberale;
h) tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, cu precizarea scutirii, includerii sau neincluderii taxei pe valoarea adăugată, precum şi a cuantumului acesteia;
i) includerea sau neincluderea în preţ a cheltuielilor de livrare, precum şi valoarea acestora, dacă este cazul;
j) orice alte informaţii pe care furnizorul de servicii este obligat să le pună la dispoziţie destinatarilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
(2) Obligaţia prevăzută la alin. (1) se consideră îndeplinită în cazul în care furnizorul unui serviciu afişează aceste informaţii într-o formă clară, vizibil şi permanent, în interiorul paginii de web prin intermediul căreia este oferit serviciul respectiv, în condiţiile menţionate la alin. (1).
Art. 6: Comunicările comerciale
(1) Efectuarea de comunicări comerciale prin poşta electronică este interzisă, cu excepţia cazului în care destinatarul şi-a exprimat în prealabil consimţământul expres pentru a primi asemenea comunicări.
(2) Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societăţii informaţionale sau o parte a acestuia, în măsura în care sunt permise, trebuie să respecte cel puţin următoarele condiţii:
a) să fie clar identificabile ca atare;
b) persoana fizică sau juridică în numele căreia sunt făcute să fie clar identificată;
c) ofertele promoţionale, precum reducerile, premiile şi cadourile, să fie clar identificabile, iar condiţiile care trebuie îndeplinite pentru obţinerea lor să fie uşor accesibile şi clar prezentate;
d) competiţiile şi jocurile promoţionale să fie clar identificabile ca atare, iar condiţiile de participare să fie uşor accesibile şi clar prezentate;
e) orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.
(3) Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societăţii informaţionale sau o parte a acestuia, atunci când acest serviciu este furnizat de un membru al unei profesii liberale, sunt permise, sub condiţia respectării dispoziţiilor legale şi a reglementărilor aplicabile profesiei respective, care privesc, în special, independenţa, demnitatea şi onoarea profesiei, secretul profesional şi corectitudinea faţă de clienţi şi faţă de ceilalţi membri ai profesiei.
(4) Furnizorii de servicii ale societăţii informaţionale care efectuează comunicări comerciale au obligaţia de a respecta prevederile alin. (1)-(3).
CAPITOLUL III: Contractele încheiate prin mijloace electronice
Art. 7: Validitatea, efectele juridice şi proba contractelor încheiate prin mijloace electronice
(1) Contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaşte contractelor, atunci când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru validitatea acestora.
(2) Pentru validitatea contractelor încheiate prin mijloace electronice nu este necesar consimţământul prealabil al părţilor asupra utilizării mijloacelor electronice.
(3) Proba încheierii contractelor prin mijloace electronice şi a obligaţiilor care rezultă din aceste contracte este supusă dispoziţiilor dreptului comun în materie de probă şi prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
Art. 8: Informarea destinatarilor
(1) Furnizorul de servicii este obligat să pună la dispoziţie destinatarului, înainte ca destinatarul să trimită oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, cel puţin următoarele informaţii care trebuie să fie exprimate în mod clar, neechivoc şi într-un limbaj accesibil:
a) etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul;
b) dacă contractul, o dată încheiat, este stocat sau nu de către furnizorul de servicii şi dacă este accesibil sau nu;
c) mijloacele tehnice pe care furnizorul de servicii le pune la dispoziţie destinatarului pentru identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor;
d) limba în care se poate încheia contractul;
e) codurile de conduită relevante la care furnizorul de servicii subscrie, precum şi informaţii despre modul în care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice;
f) orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.
(2) Furnizorul de servicii are obligaţia să ofere destinatarului posibilitatea de a utiliza un procedeu tehnic adecvat, eficace şi accesibil, care să permită identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptării acesteia.
(3) Furnizorul de servicii poate deroga de la dispoziţiile alin. (1) şi (2) numai în situaţia în care a convenit altfel cu destinatarul, cu condiţia ca nici una dintre părţi să nu aibă calitatea de consumator.
(4) Clauzele şi condiţiile generale ale contractului propus trebuie puse la dispoziţie destinatarului într-un mod care să îi permită acestuia să le stocheze şi să le reproducă.
(5) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în privinţa contractelor încheiate exclusiv prin poştă electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.
Art. 9: Încheierea contractului prin mijloace electronice
(1) Dacă părţile nu au convenit altfel, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoştinţa ofertantului.
(2) Contractul care, prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediată a prestaţiei caracteristice se consideră încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început executarea, în afară de cazul în care ofertantul a cerut ca în prealabil să i se comunice acceptarea. În acest ultim caz se aplică prevederile alin. (1).
(3) În cazul în care destinatarul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, furnizorul de servicii are obligaţia de a confirma primirea ofertei sau, după caz, a acceptării acesteia, în unul dintre următoarele moduri:
a) trimiterea unei dovezi de primire prin poşta electronică sau printr-un alt mijloc de comunicare individuală echivalent, la adresa indicată de către destinatar, în termen de 24 de ore de la primirea ofertei sau acceptării;
b) confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, printr-un mijloc echivalent celui utilizat pentru trimiterea ofertei sau a acceptării ofertei, de îndată ce oferta sau acceptarea a fost primită de furnizorul de servicii, cu condiţia ca această confirmare să poată fi stocată şi reprodusă de către destinatar.
(4) Oferta sau acceptarea ofertei, precum şi confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, efectuate în unul dintre modurile prevăzute la alin. (3), se consideră primite atunci când părţile cărora le sunt adresate pot să le acceseze.
(5) Prevederile alin. (3) nu se aplică în privinţa contractelor încheiate exclusiv prin poştă electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.
Art. 10: Condiţii privind păstrarea sau prezentarea informaţiei
(1) Acolo unde legea impune ca informaţia să fie prezentată sau păstrată în forma sa originală, această cerinţă este îndeplinită dacă sunt întrunite în mod cumulativ următoarele condiţii:
a) există garanţia integrităţii informaţiei, asigurată prin respectarea standardelor naţionale în domeniu, din momentul în care a fost generată;
b) mesajul este semnat utilizându-se semnătura electronică extinsă a emitentului;
c) informaţia poate fi imediat furnizată şi prezentată la cerere.
(2) Destinatarul comerciant acţionează pe riscul propriu, dacă a ştiut sau ar fi trebuit să ştie, în concordanţă cu practicile comerciale curente sau ca urmare a folosirii procedurilor convenite expres cu emitentul, că informaţia conţinută într-un mesaj electronic a fost alterată în timpul transmiterii sau prelucrării sale.
CAPITOLUL IV: Răspunderea furnizorilor de servicii
Art. 11: Principii generale
(1) Furnizorii de servicii sunt supuşi dispoziţiilor legale referitoare la răspunderea civilă, penală şi contravenţională, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.
(2) Furnizorii de servicii răspund pentru informaţia furnizată de ei înşişi sau pe seama lor.
(3) Furnizorii de servicii nu răspund pentru informaţia transmisă, stocată sau la care facilitează accesul, în condiţiile prevăzute la art. 12-15.
Art. 12: Intermedierea prin simpla transmitere
(1) Dacă un serviciu al societăţii informaţionale constă în transmiterea într-o reţea de comunicaţii a informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv sau în asigurarea accesului la o reţea de comunicaţii, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru informaţia transmisă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) transmiterea nu a fost iniţiată de furnizorul de servicii;
b) alegerea persoanei care recepţionează informaţia transmisă nu a aparţinut furnizorului de servicii;
c) conţinutul informaţiei transmise nu a fost influenţat în nici un fel de către furnizorul de servicii, în sensul că nu i se poate atribui nici selecţia şi nici o eventuală modificare a acestei informaţii.
(2) Transmiterea informaţiei şi asigurarea accesului, menţionate la alin. (1), includ şi stocarea automată, inter-mediară şi temporară a informaţiei transmise, în măsura în care această operaţie are loc exclusiv în scopul ca informaţia respectivă să tranziteze reţeaua de comunicaţii şi cu condiţia ca informaţia să nu fie stocată pentru o perioadă care depăşeşte în mod nejustificat durata necesară transmiterii ei.
Art. 13: Stocarea temporară a informaţiei, stocarea-caching
Dacă un serviciu al societăţii informaţionale constă în transmiterea într-o reţea de comunicaţii a informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru stocarea automată, intermediară şi temporară a informaţiei transmise, în măsura în care această operaţie are loc exclusiv în scopul de a face mai eficientă transmiterea informaţiei către alţi destinatari, la cererea acestora, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) furnizorul de servicii nu aduce modificări informaţiei transmise;
b) furnizorul de servicii îndeplineşte condiţiile legale privind accesul la informaţia respectivă;
c) furnizorul de servicii respectă regulile sau uzanţele referitoare la actualizarea informaţiei, astfel cum acestea sunt larg recunoscute şi aplicate în industrie;
d) furnizorul de servicii nu împiedică utilizarea legală de către orice persoană a tehnologiilor larg recunoscute şi aplicate în industrie, în vederea obţinerii de date despre natura sau utilizarea informaţiei;
e) furnizorul de servicii acţionează rapid în vederea eliminării informaţiei pe care a stocat-o sau în vederea blocării accesului la aceasta, din momentul în care a cunoscut efectiv faptul că informaţia transmisă iniţial a fost eliminată din reţeaua de comunicaţii ori că accesul la ea a fost blocat sau faptul că eliminarea ori blocarea accesului a avut loc prin efectul deciziei unei autorităţi publice.
Art. 14: Stocarea permanentă a informaţiei, stocarea-hosting
(1) Dacă un serviciu al societăţii informaţionale constă în stocarea informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru informaţia stocată la cererea unui destinatar, dacă este îndeplinită oricare din următoarele condiţii:
a) furnizorul de servicii nu are cunoştinţă despre faptul că activitatea sau informaţia stocată este nelegală şi, în ceea ce priveşte acţiunile în daune, nu are cunoştinţă despre fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activitatea sau informaţia în cauză ar putea vătăma drepturile unui terţ;
b) având cunoştinţă despre faptul că activitatea sau informaţia respectivă este nelegală ori despre fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activitatea ori informaţia în cauză ar putea vătăma drepturile unui terţ, furnizorul de servicii acţionează rapid în vederea eliminării sau a blocării accesului la aceasta.
(2) Furnizorul de servicii are cunoştinţă despre faptul că activitatea sau informaţia este nelegală atunci când caracterul nelegal al acesteia a fost constatat printr-o decizie a unei autorităţi publice.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care destinatarul acţionează sub autoritatea sau controlul furnizorului de servicii.
Art. 15: Instrumente de căutare a informaţiilor şi legături cu alte pagini de web
(1) Furnizorul unui serviciu al societăţii informaţionale care facilitează accesul la informaţia furnizată de alţi furnizori de servicii sau de destinatarii serviciilor oferite de alţi furnizori, prin punerea la dispoziţie destinatarilor serviciului său a unor instrumente de căutare a informaţiilor sau a unor legături cu alte pagini de web, nu răspunde pentru informaţia în cauză, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:
a) furnizorul nu are cunoştinţă despre faptul că activitatea sau informaţia la care facilitează accesul este nelegală şi, în ceea ce priveşte acţiunile în daune, nu are cunoştinţă despre fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activitatea ori informaţia în cauză ar putea prejudicia drepturile unui terţ;
b) având cunoştinţă despre faptul că activitatea sau informaţia respectivă este nelegală ori despre fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activitatea sau informaţia în cauză ar putea vătăma drepturile unui terţ, furnizorul acţionează rapid în vederea eliminării posibilităţii de acces oferite sau a blocării utilizării acesteia.
(2) Furnizorul de servicii răspunde pentru informaţia în cauză atunci când caracterul nelegal al acesteia a fost constatat printr-o decizie a unei autorităţi publice.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care destinatarul acţionează din ordinul sau sub comanda furnizorului de servicii.
CAPITOLUL V: Supraveghere şi control
Art. 16: Obligaţiile furnizorilor de servicii
(1) Furnizorii de servicii sunt obligaţi să informeze de îndată autorităţile publice competente despre activităţile cu aparenţă nelegală desfăşurate de destinatarii serviciilor lor sau despre informaţiile cu aparenţă nelegală furnizate de aceştia.
(2) Furnizorii de servicii sunt obligaţi să comunice de îndată autorităţilor prevăzute la alin. (1), la cererea acestora, informaţii care să permită identificarea destinatarilor serviciilor lor, cu care aceşti furnizori au încheiat contracte privind stocarea permanentă a informaţiei.
(3) Furnizorii de servicii sunt obligaţi să întrerupă, temporar sau permanent, transmiterea într-o reţea de comunicaţii sau stocarea informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, în special prin eliminarea informaţiei sau blocarea accesului la aceasta, accesul la o reţea de comunicaţii sau prestarea oricărui alt serviciu al societăţii informaţionale, dacă aceste măsuri au fost dispuse de o autoritate publică, din oficiu sau la primirea unei plângeri ori sesizări din partea oricărei persoane.
(4) Plângerea prevăzută la alin. (3) poate fi făcută de către orice persoană care se consideră prejudiciată prin conţinutul informaţiei în cauză. Plângerea sau sesizarea se întocmeşte în formă scrisă, cu arătarea motivelor pe care se întemeiază, şi va fi în mod obligatoriu datată şi semnată. Plângerea nu poate fi înaintată dacă o cerere în justiţie, având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, a fost anterior introdusă.
(5) Decizia autorităţii trebuie motivată şi se comunică părţilor interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii sau a sesizării ori, dacă autoritatea a acţionat din oficiu, în termen de 15 zile de la data la care a fost emisă.
(6) Împotriva unei decizii luate potrivit prevederilor alin. (3) persoana interesată poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Sentinţa este definitivă.
Art. 17: Autorităţi competente
(1) Autoritatea de reglementare în comunicaţii şi tehnologia informaţiei, denumită în continuare Autoritatea, este competentă să supravegheze şi să controleze respectarea de către furnizorii de servicii a prevederilor prezentei legi şi a normelor metodologice de aplicare a acesteia, să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile prevăzute la art. 22.
(2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), prin autorităţi publice, în sensul art. 3 alin. (5), art. 5, 13, art. 14 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (3), art. 23 alin. (2) şi art. 30 alin. (1), se înţelege acele autorităţi ale administraţiei publice sau, acolo unde este cazul, instanţe de judecată, a căror competenţă în materia respectivă este stabilită prin dispoziţiile legale în vigoare, aplicabile în fiecare caz.
(3) Autoritatea poate solicita furnizorilor de servicii orice informaţii necesare în vederea exercitării atribuţiilor sale, menţionând baza legală şi scopul solicitării, şi poate stabili termene până la care aceste informaţii să îi fie furnizate, sub sancţiunea prevăzută de prezenta lege.
(4) În vederea descoperirii şi investigării încălcărilor prevederilor prezentei legi şi ale normelor sale de aplicare Autoritatea acţionează prin personalul de control împuternicit în acest scop.
(5) În exercitarea atribuţiilor de investigare personalul de control împuternicit în acest scop al Autorităţii sau al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) poate solicita furnizorilor de servicii informaţiile care îi sunt necesare, menţionând baza legală şi scopul solicitării, şi poate stabili termene până la care aceste informaţii să îi fie furnizate, sub sancţiunea prevăzută de prezenta lege.
(6) Autoritatea dispune efectuarea de investigaţii, în condiţiile prezentei legi, din oficiu sau la primirea unei plângeri ori sesizări din partea oricărei persoane.
(7) Personalul de control împuternicit în acest scop al Autorităţii sau al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) poate să solicite declaraţii sau orice documente necesare pentru îndeplinirea misiunii, să sigileze, să ridice orice registre, acte financiar-contabile şi comerciale sau alte evidenţe, eliberând persoanei supuse investigaţiei copii de pe originale, ori să obţină copii, lăsându-i acesteia originalele; de asemenea, este autorizat să facă inspecţii inopinate, al căror rezultat va fi consemnat într-un proces-verbal de constatare, şi să primească, la convocare sau la faţa locului, informaţii şi justificări.
(8) Organele administraţiei publice centrale şi locale, precum şi oricare alte instituţii şi autorităţi publice sunt obligate să permită personalului de control împuternicit în acest scop al Autorităţii sau, după caz, al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) accesul la documentele, datele şi informaţiile deţinute de acestea, în măsura în care sunt necesare îndeplinirii misiunii legale a Autorităţii, fără a se putea opune caracterul de secret de stat sau secret de serviciu al unor asemenea documente, date şi informaţii.
(9) Personalul de control împuternicit în acest scop, pri-mind acces la documentele, datele şi informaţiile menţionate la alin. (8), este ţinut la observarea strictă a caracterului de secret de stat sau secret de serviciu, atribuit legal respectivelor documente, date şi informaţii.
(10) Autoritatea sesizează organele de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale.
(11) Autoritatea informează furnizorii de servicii, destinatarii, statele membre ale Uniunii Europene şi Comisia Europeană cu privire la toate aspectele legate de aplicarea prevederilor prezentei legi şi cooperează cu autorităţile competente din alte state în vederea exercitării eficiente a supravegherii şi controlului asupra activităţii furnizorilor de servicii.
(12) Autoritatea poate delega exercitarea atribuţiilor prevăzute în prezentul articol unei alte persoane juridice de drept public, cu atribuţii de supraveghere şi control în domeniul telecomunicaţiilor.
(13) Pentru scopurile aplicării prezentei legi, până la înfiinţarea Autorităţii atribuţiile acesteia sunt îndeplinite de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei.
Art. 18: Coduri de conduită
(1) Asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale cu caracter profesional ori comercial sau cele constituite în scopul protecţiei consumatorilor, a minorilor sau a persoanelor cu handicap pot elabora coduri de conduită în colaborare cu Autoritatea şi Ministerul Justiţiei, în vederea aplicării corespunzătoare a prevederilor prezentei legi.
(2) Autoritatea şi Ministerul Justiţiei vor urmări include-rea în codurile de conduită prevăzute la alin. (1) în special a unor prevederi referitoare la:
a) soluţionarea litigiilor pe cale extrajudiciară;
b) întreruperea, temporară sau permanentă, a transmiterii într-o reţea de comunicaţii sau a stocării informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului, în special prin eliminarea informaţiei ori blocarea accesului la aceasta, a accesului la o reţea de comunicaţii sau a prestării oricărui alt serviciu al societăţii informaţionale;
c) protecţia destinatarilor cu privire la efectuarea comunicărilor comerciale;
d) protecţia minorilor şi a demnităţii umane.
(3) Autoritatea şi Ministerul Justiţiei susţin:
a) traducerea codurilor de conduită în limbi de circulaţie internaţională;
b) facilitarea accesului la codurile de conduită prin mijloace electronice;
c) popularizarea codurilor de conduită la nivel naţional şi transmiterea acestora, precum şi a evaluărilor privind aplicarea şi impactul lor practic către statele membre ale Uniunii Europene şi către Comisia Europeană.
CAPITOLUL VI: Soluţionarea litigiilor
Art. 19: Acţiuni în justiţie
(1) Persoanele care au calitate procesuală activă, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instanţei obligarea pârâtului la încetarea oricărei acţiuni sau abţineri contrare prevederilor prezentei legi, interzicerea reluării ei în viitor şi obligarea pârâtului la despăgubiri pentru prejudiciul suferit.
(2) Au calitate procesuală activă pentru introducerea acţiunii prevăzute la alin. (1):
a) persoanele fizice şi juridice ce se pretind titulare ale unui drept subiectiv prevăzut de prezenta lege sau ale unui interes care nu se poate realiza decât pe calea justiţiei;
b) asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale prevăzute la art. 18 alin. (1);
c) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, oficiile pentru protecţia consumatorilor judeţene şi Oficiul pentru protecţia consumatorilor al municipiului Bucureşti;
d) entităţile constituite în scopul protecţiei consumatorilor în statele membre ale Uniunii Europene, în condiţiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3) Acţiunea prevăzută la alin. (1) se prescrie în termen de un an de la data acţiunii sau a abţinerii care a justificat introducerea ei.
(4) Persoanele care au calitate procesuală activă, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, încetarea oricărei acţiuni sau abţineri contrare prevederilor prezentei legi, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Art. 20: Soluţionarea litigiilor pe cale extrajudiciară
(1) Furnizorii de servicii şi destinatarii pot supune litigiile născute între ei arbitrajului, în condiţiile prevăzute de lege, precum şi celorlalte căi extrajudiciare de soluţionare a litigiilor, prevăzute de codurile de conduită elaborate potrivit art. 18.
(2) Utilizarea mijloacelor electronice în cadrul soluţionării litigiilor pe cale extrajudiciară este posibilă în condiţiile prevăzute de lege.
CAPITOLUL VII: Sancţiuni civile şi contravenţionale
Art. 21: Nulitatea relativă a contractelor privind servicii ale societăţii informaţionale
Orice contract privind furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale este anulabil la cererea destinatarului, dacă a fost încheiat cu un furnizor de servicii care:
a) nu a pus la dispoziţie destinatarului, în condiţiile prevăzute de lege, informaţiile prevăzute la art. 5 lit. a)-i), ori nu a furnizat toate aceste informaţii, sau a furnizat informaţii inexacte;
b) nu a pus la dispoziţie destinatarului, în condiţiile prevăzute de lege, informaţiile menţionate la art. 8 alin. (1) lit. a)-e), ori nu a furnizat toate aceste informaţii, sau a furnizat informaţii inexacte, dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
c) a încălcat obligaţia prevăzută la art. 8 alin. (2), dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
d) a încălcat obligaţia prevăzută la art. 8 alin. (4).
Art. 22: Contravenţii
Constituie contravenţie, dacă nu este săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiune, şi se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 500.000.000 lei fapta furnizorului de servicii care:
a) efectuează comunicări comerciale încălcând condiţiile stabilite la art. 6 alin. (1) şi alin. (2) lit. a)-d);
b) nu pune la dispoziţie destinatarilor şi autorităţilor publice, în condiţiile prevăzute de lege, informaţiile prevăzute la art. 5 lit. a)-i), ori nu furnizează toate aceste informaţii, sau furnizează informaţii inexacte;
c) nu pune la dispoziţie destinatarului, în condiţiile prevăzute de lege, informaţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. a)-e), ori nu furnizează toate aceste informaţii, sau furnizează informaţii inexacte, dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
d) încalcă obligaţia prevăzută la art. 8 alin. (2), dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
e) încalcă obligaţia prevăzută la art. 8 alin. (4);
f) încalcă obligaţia prevăzută la art. 9 alin. (3);
g) încalcă obligaţiile prevăzute la art. 16 alin. (1)-(3);
h) nu furnizează informaţiile solicitate potrivit art. 17 alin. (3) sau (5), ori nu furnizează toate aceste informaţii, sau furnizează informaţii inexacte.
Art. 23: Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor
(1) Constatarea contravenţiei prevăzute la art. 22 lit. a) şi aplicarea sancţiunii corespunzătoare se fac, la sesizarea oricărei persoane sau din oficiu, de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii de reglementare în comunicaţii şi tehnologia informaţiei sau ai autorităţii de supraveghere prevăzute de Legea nr. 677/2001 privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 22 lit. b)-h) se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii sau ai celorlalte autorităţi publice competente, la sesizarea oricărei persoane sau din oficiu.
(3) Constatarea contravenţiilor se poate face, în toate cazurile, şi de către ofiţerii sau subofiţerii de poliţie.
(4) Contravenţiilor prevăzute la art. 22 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările ulterioare.
CAPITOLUL VIII: Infracţiuni săvârşite în legătură cu emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică şi cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operaţiuni financiare
Art. 24: Falsificarea instrumentelor de plată electronică
(1) Falsificarea unui instrument de plată electronică se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea un
Reduceri cool